Daily: 03/06/2020

Editorial

În pas vioi, ne îndreptăm spre criză

Avertsimentul vine din partea unora care se pricep la analize și la a observa, cu ceva timp înainte, semnele că situația nu e bună. Indiferent de părerile personale. Bloomberg scrie că după criza din sănătate provocată de noul coronavirus, statele est-europene se îndreaptă spre cea mai mare recesiune de la căderea Cortinei de Fier. Nu e mâine, poate că nu este sută la sută o certitudine, dar semnele arată că Bloomberg cam are dreptate. Să argumentăm.

”În timp ce ţările care se întind de la Marea Baltică până la Marea Neagră nu au avut număr record de morţi din cauza COVID-19, acestea au fost însă puternic lovite de închiderea fabricilor și a magazinelor, de scăderea profiturilor companiilor şi de creşterea ratei şomajului”, scrie Bloomberg. Dovezile – creşterea economică a fost încetinită anual în Polonia şi înjumătăţită în Ungaria, de la sfârşitul anului 2019. Economiile Cehiei şi Slovaciei s-au micşorat, în timp ce ale României şi Bulgariei au rămas la limita extremă, în ciuda aşteptărilor unei scăderi viitoare din aprilie până în iunie.

Evident că în regiune cel mai mult ne interesează România, care deocamdată pare să fi scăpat mai ușor, dar fără a îndepărta pericolul. Iar asupra acestei chestiuni atrage atenția chiar Banca Națională, care, în ultimul Raport privind Inflația, folosește cuvântul ”incertitudine” de 58 de ori în aproape 70 de pagini. Așa că termenul pare a fi cel în jurul căruia se învârte toată economia. Inclusiv agricultura, despre care se amintește în raport, și citez: ”Având în vedere seceta prelungită din unele regiuni ale țării, cu implicații directe asupra ofertei de produse agroalimentare, nu sunt excluse presiuni inflaționiste pe acest segment. În același timp, dată fiind posibila afectare semnificativă a unor culturi agricole (de exemplu, cerealele), nu ar fi exclusă nici o diminuare mai importantă a activității economice”.

Traducând puțin, cele enunțate de BNR pot însemna mai puțină mâncare, prețuri mai mari la alimente și noi necazuri pentru fermieri. Care așteaptă cu sufletul la gură nu recolta, ci data marcată cu roșu în calendar – 15 iunie, ziua după care începe plata despăgubirilor după secetă. Între timp, știm că toată lumea caută soluții, ba chiar Ministerul Agriculturii a anunțat că are circa 80 de milioane de euro, sumă din care să plătească ajutoare de criză fermierilor și procesatorilor. Păcat că încă nu sunt cunoscute criteriile de acordare a ajutorului, dar să marcăm bunele intenții. ”Sprijinul va avea forma unei sume forfetare, iar rambursarea ulterioară de către Comisie se face în conformitate cu creditele bugetare şi sub rezerva disponibilităţii fondurilor. Ne este permis să cheltuim cu această măsură până la 1% din total alocare fonduri pentru dezvoltare rurală, adică în cazul României 80 de milioane de euro, aproximativ cam atât mai avem noi, între 72 şi 80 de milioane de euro neutilizate din alte măsuri care au fost mai puţin accesate”, explica recent ministrul Adrian Oros.

Bine, mai așteptăm până totul va fi clar. Dar, până atunci, fermierii să știe că au dreptul la un ajutor de criză de cel mult 7.000 de euro pe fermă sau 50.000 de euro pentru fiecare procesator, sume care au și fost cerute (și probabil date) cam prin toată Uniunea Europeană.

Una peste alta, cu criză sanitară și secetă sau nu, soarta agricultorilor europeni nu mai este la fel de bună ca acum zece ani. Schimbările climatice, dar mai ales cele ce urmează a fi impuse în noua Politică Agricolă Comună, i-ar putea determina pe mulți să renunțe la a mai cultiva pământul sau a crește animale. Iar unii, ajunși chiar la disperare, renunță de tot,chiar la luptă și aleg să își pună capăt zilelor. De altfel, rata sinuciderilor în rândul fermierilor (fenomen mai puternic în Vestul Europei) este una ridicată. În Franța, în fiecare zi, un fermier se sinucide, scria în septembrie anul trecut site-ul pleinchamp.com. Dificultățile economice, angajamentul consecvent în muncă, izolarea, problemele familiale, gradul de supraîndatorare sunt cauzele pentru care această categorie socio-profesională este una cu cel mai mare risc de sinucidere, îndeosebi în rândul crescătorilor de animale. 

Rata lor de sinucidere este cu 40% mai mare decât media pe țară, potrivit unui studiu de sănătate publică realizat în Franța asupra fermierilor cu vârsta cuprinsă între 45 și 64 de ani. Fenomenul este îngrijorător. De aceea, în Franța a fost lansată rețeaua ”Agri Sentinelles”, care are un site pentru educarea și instruirea tehnicienilor agricoli care doresc să participe la acțiunile de prevenire a sinuciderii în rândul fermierilor. Deocamdată nu s-a schimbat mare lucru.

Autor: Cătălin Lența

Editorial

Agricultura noastră cea de toate zilele

O să se îmbogățească fermierii europeni, chiar și aceia din România; o ploaie de bani se va revărsa peste ei, iar oamenii se vor întreba probabil în care buzunar sau cont bancar să îi mai țină, anunță subtil comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală. Domnul Wojciechowski, sigur pe sine, spune că în următorul exercițiu financiar vor fi cu 24 de miliarde de euro în plus banii ce vor fi dați pentru plățile directe ale fermierilor, dezvoltare rurală și alte ajutoare în agricultură. Adică o creștere, de două procente, a nivelului actual de finanțare. 

Concret, propunerea Comisiei Europene este de alocare a nu mai puțin de 391,4 miliarde de euro pentru PAC între 2021-2027. Nu că nu ar fi nevoie, numai să treacă propunerea, că până acum am tot auzit că sunt alte priorități, că agricultura a tot primit și nu se văd rezultatele așteptate, și altele asemenea. Hai să spunem că rămâne suma asta, mai ales că propunerea vine chiar din partea unui reprezentant al Comisiei Europene, o instituție ceva mai ”zgârcită”. Cu Parlamentul European ar putea fi mai simplu pentru că eurodeputații tot au cerut creșterea alocării bugetare.

Acum să vedem ce s-ar putea face cu banii, știind că nici un astfel de ”cadou” nu vine fără obligații și reguli noi. ”Europa trebuie să aibă propriile sale alimente sănătoase din propriile sale țări sănătoase. Trebuie să aibă o agricultură puternică și durabilă. CE propune să crească bugetul agricol al UE cu 24 de miliarde de euro. Aceasta este o decizie importantă. Sunt fericit că agricultura merge într-o direcție bună”, scrie, pe internet, comisarul european pentru agricultură.

Perfect, mai ales că despre ecologie și sănătate tot vorbim de ceva vreme. De altfel, și dorința cetățenilor europeni merge tot în direcția asta. Și am să exemplific cu rezultatul unei consultări populare în Franța – ”Cum putem inventa împreună lumea viitoare?”. Izvorâtă din situația de după pandemia de coronavirus, consultarea demonstrează că în mare parte oamenii propun un viitor mai ecologic, care să se concentreze mai mult pe producția locală. În concluzie, reîntoarcerea la agricultura ecologică și relocarea în Europa a producțiilor strategice. Cei care au răspuns chestionarului în Franța (și probabil rezultatele ar fi similare în toată Europa) spun că a consuma produse locale este cea mai bună alegere, dezvoltând lanțuri scurte de aprovizionare și renunțând în parte la importuri. La fel de potrivită este și întoarcerea la agricultura ”locală”, mai tradițională și mai puțin intensivă, folosirea metodelor ecologice sau a permaculturii și o scăderea consumului de produse fitosanitare.

Evident că și în România există dorințe similare. Important este dacă putem să le și punem acum în practică la costuri suportabile pentru toată lumea. Doar că analizele financiare arată cădorința este departe de realitate, iar costurile mari și veniturile nesigure. Și să folosim pentru demonstrație experiența cuiva care se pricepe și știe ce spune. Atunci când un fermier vrea să producă bio, trebuie întâi să cheltuiască sume importante, spune Costel Vînătoru, directorul Băncii de Gene din Buzău. ”Dacă încerci să produci bio apare un paradox. Dacă un fermier îşi propune să producă mâncare sănătoasă, el trebuie să plătească taxe, să se acrediteze, să cheltuiască foarte mult. Ca să producă chimic, nu are nevoie de atâtea avize”, susține Costel Vînătoru. Ca să nu mai spunem că poate oamenii, adică țăranii și fermierii, ar vrea și semințe din soiuri românești. Care uneori lipsesc, chiar și la Banca de Gene din Buzău. Așa că putem trage concluzia că la vorbe suntem meșteri; mai greu cu practica, dar asta este deja un lucru știut în România.

Autor: Cătălin Lența