Mâncați românește, chiar dacă e mai scump. De ce?

Încercați să cumpărați cât mai mult produse alimentare românești, chiar dacă sunt mai scumpe decât cele care vin de afară, ne îndeamnă cei care răspund de bunăstarea agriculturii locale. Pare o încercare de a rezolva altfel, pe bani personali și nu de la buget, una dintre multele probleme ale producătorilor autohtoni. 

Nici măcar nu e greșit, în alte state accentul pus pe ”naționalismul alimentar” a dat rezultate. Doar că vorbim în cea mai mare parte de țări în care majoritatea oamenilor câștigă mult mai mult decât în România. Adică în care, după plata cheltuielilor cu întreținerea și un plin de carburant, îți mai rămân și bani pentru o pâine ”ardelenească”, ceva cârnați preparați în mod tradițional și sucuri stoarse manual. Așa că, dincolo de îndemnuri și soluții la îndemâna oricui pe cheltuiala mea, cred că o soluție mai practică ar fi ca aceia care răspund de soarta noastră să încerce să ne facă să trăim mai bine. Ceea ce poate însemna investiții ”reale”, calibrate pe nevoi  adevărate și mai puțin populiste. Pentru că, la ora actuală, orice chemare la patriotism nu prea are ecou câtă vreme buzunarele ne-au cam fost golite de pandemie, secetă, pierderea locurilor de muncă, închiderea unor afaceri, și tot așa. 

De unde să plătească acum cetățeanul român mai mult pe mâncare, fie ea mult mai bună ca cea adusă de peste hotare, dacă bani nu prea sunt? Și nu o spun eu, că nu are destulă greutate, ci o demonstrează rezultatul unui sondaj realizat în 24 de state europene de către o companie de recuperare a datoriilor. Datele arată că românii și grecii resimt cea mai abruptă scădere a bunăstării financiare în urma pandemiei de Covid-19 și a restricțiilor impuse. Aproape șapte din zece dintre românii care au luat parte la cercetare spun că bunăstarea lor financiară a avut un declin în ultimele șase luni. Este cel mai mare procent înregistrat în rândul țărilor incluse în sondaj, la egalitate cu Grecia. În același timp, ceva mai puțin de o treime, adică doar 28%, cred că situația se va îmbunătăți în următoarea jumătate de an. Să mai spunem că, în conformitate cu datele cercetării, 33% dintre români susțin că pandemia de Covid-19 s-a reflectat în reducerea cheltuielilor cotidiene. Ceea ce înseamnă, logic, și mai puțini bani dați pe mâncare.

Și astfel ajungem la diferența mare de competitivitate între producătorii locali și cei din Uniunea Europeană, din majoritatea țărilor. Știm, există suficiente explicații pentru asta, sunt studii, grafice și tabele care ne arată mereu cât de vitregit este producătorul român, dar asta în nici un caz nu îi poate convinge pe aceia care sunt cei ce trebuie să cumpere mâncare. Cu puțini bani în buzunare, ei se vor îndrepta în mod firesc către produsele ”de import”, care costă sensibil mai puțin. Da, cumpărăm și destulă mâncare ”tradițională”, doar că de multe ori simți în buzunar asta.

Și mă întorc la declarațiile ministrului agriculturii. ”Una dintre problemele mari pe care agricultura românească le are nu este aceea de a produce, pentru că fermierii din România știu să producă foarte bine, problema este a vânzării produselor și aici aș vrea să fac o paranteză legat de promovarea și vânzarea produselor românești. Am văzut că în ultimul timp se pune tot mai mult această problemă și din punct de vedere administrativ este foarte greu să oprești produse care vin din UE să ajungă pe rafturile magazinelor. Ceea ce putem face noi ca să grăbim vânzarea produselor românești, mă refer la noi, cumpărătorii, este de a căuta în mod responsabil să cumpărăm produse românești și de a ne educa copiii atât în familie, cât și în școală, așa cum se face în orice țară, să cumpere produse românești, chiar dacă uneori, cum îmi spuneau unii, produsele românești par că sunt mai scumpe decât cele care vin de afară și mai ales în marii retaileri”, spune Adrian Oros.

Da, domnule ministru, așa este, trebuie să învățăm să cumpărăm mai mulți cârnați de Pleșcoi, mai multă pâine adusă din Mărginimea Sibiului, mai multă brânză și telemea de la ciobanii noștri, mai multe roșii de la Matca, Izbiceni sau Vidra. Și cât învățăm noi asta, aș vrea ca guvernații, toți, nu doar cei de acum, dar toți, să mă ”ajute” să câștig mai bine aici, în România. Și să mă ”ajute” să mă duc singur până acolo unde sunt fabricate produsele locale sau tradiționale, dar măcar pe un drum modernizat, dacă nu pe o autostradă. Că uite, am fost recent până în Bucovina. Și dacă tot ești acolo, în zona Rădăuți, cum să nu cumperi murături de la Milișăuți? Bune, evident, nu chiar așa de scumpe; numai că borcanele cu murături ”au făcut”, de la Milișăuți la București, cam 450 de kilometri, mai bine de jumătate de zi. Cu mașina, pe drum european (pe alocuri doar cu numele). Așa că, atunci când le termin, credeți că mai duc până acolo să cumpăr altele? Știu că acelea aduse din Bulgaria nu sunt la fel de apetisante și de bune; dar le găsesc la cinci minute de casă, pe jos, adică la supermarket.

Autor: Cătălin Lența