Buletin de știri false în agricultură

Fenomenul ”fake news”, adică manipularea folosind știri false, trunchiate sau chiar inventate, a devenit o constanță în viața de zi cu zi. Așa că nici agricultura nu scapă de asta, iar efectele, măcar cele imediate, înseamnă o enormă pierdere de timp și discuții sterile interminabile. Un exemplu este suficient în acest domeniu – așa numita ”lege a mirosurilor”, recent apărută și ”condamnată” de cei care citesc pe sărite textul.

Reglementarea care ar urma să reducă mult disconfortul olfactiv a dus imediat la luări de poziție împotriva unor posibile viitoare acțiuni de închidere a unor ferme de creștere a animalelor, mai ales a celor amplasate în imediata apropiere a unor localități sau chiar în interiorul acestora. Prima idee neadevărată – primarii vor putea decide închiderea de ferme, așa că imediat au și apărut declarații publice și comunicate în care i se cerea președintelui României să nu promulge acest act legislativ care, nu-i așa, ar fi distrus și bruma de zootehnie ce o mai avem. Poziții publice plecate de la o citire superficială a legii sau…chiar deloc. Știm că unele legi pot fi incomplete, superficiale, insuficient documentate sau, de ce nu, cu dedicație. Dar poate că în cazul ”legii mirosurilor” ar fi fost cazul să ne uităm mai atent pe text și să nu transformăm lucrurile în ”eveniment public”. A fost nevoie de intervenții și declarații peste declarații, ba poate chiar și de jurăminte cu mâna pe inimă, care să lămurească puțin lucrurile, deși mulți cred în continuare falsurile. 

Sigur, este perfect îndreptățită îngrijorarea celor care mai cresc animale în România, dar de aici și până la ieșiri belicoase în spațiul public e departe. De unde până unde acuzații că primarii vor acționa după bunul plac și, dacă vor dori, vor decide închiderea unei ferme sau a alteia? Nici un act legal din România nu permite asta, pentru că altfel, divagând puțin, primarii ar fi închis de mult gropile de gunoi, legale sau ilegale, că doar și acestea miros, nu-i așa? Sau ar fi făcut în așa fel încât nimeni, dar nimeni, să nu mai arunce zeci și zeci de tone de resturi pe unde vrea, chiar dacă e un râu, un lac, o poiană sau margine de drum. Iar în astfel de cazuri nu prea se văd acțiuni ale edililor, deși nu le lipsesc mijloacele punitive. De obicei ne lamentăm, pe la vreo televiziune, și așteptăm să vină voluntariisă strângă atât cât pot. Cât nu, lasă că nu se mai vede grămada așa de mare…

Și dacă este să continuăm cu exagerările și interpretările, de ce să nu ne închipuim că un primar ar putea să interzică creșterea porcilor în gospodăriile țărănești? Că doar este o activitate care în nici un caz nu miroase a apă de trandafiri. Sau creșterea vacilor, chiar dacă gunoiul de grajd (care și el miroase) este un excelent îngrășământ natural? Și, în aceeași linie, nu-i văd bine nici pe cei care au oi sau păsări. Ca să ne lămurim, deși discuția poate fi mult mai amplă – după lege, primarii nu au cum să controleze autorizațiile integrate de mediu (acțiune doar a Gărzii Naționale de Mediu și a comisariatelor județene). Așadar, o fermă de animale, care funcționează în baza unei autorizații integrate de mediu, nu poate fi închisă de un primar. Punct.

Cât privește grija autorităților locale pentru confortul votanților, ”legea mirosurilor” doar a completat o reglementare mai veche, și anume ordonanța de urgență 195/2005, aducând în plus disconfortul olfactiv. Și până acum autorităţile administraţiei publice locale puteau să interzică accesul unor vehicule, temporar sau permanent, în anumite zone din localități, deci și al mașinilor care aduc ilegal tone și tone de gunoi. Sau, după caz, al căruțelor care cară gunoiul. Iar asta nu prea se întâmplă.

Sigur că un grad de confort cât mai mare este de dorit pentru fiecare locuitor din fiecare localitate din România, deci și confortul olfactiv. Doar că nu cred că asta era cea mai mare problemă pentru sate, că la țară uneori mai și miroase a animale. Sau, de ce nu, eu m-aș putea declara deranjat de mirosul care vine de la o brutărie din comună, că poate nu îmi place mirosul de aluat copt. Am sau nu voie să mă plâng primarului, fără să cad în ridicol? Pot să cer închiderea brutăriei în cauză, mai ales că și poluează în procesul de producție? Evident că nu, este de bun simț compromisul. Hai mai bine să citim noua lege cât mai temeinic, să o înțelegem și abia apoi să ieșim public cu tot felul de cereri populiste. Nu, ”legea mirosurilor” nu va închide fermele de animale din România. Dar gropile de gunoi?

Autor: Cătălin Lența