Pornim de la un enunț pe care îl cunoaștem de multă vreme și care nu mai stârnește nici o emoție printre cei care ar putea schimba ceva – România este statul european cu cele mai multe ferme de subzistență, care produc atâția bani încât nu acoperă nici măcar necesarul vieții zilnice. De această dată declarația a venit de la Janusz Wojciechowski, comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

După cifrele Eurostat, fermele mici sunt acelea care, într-un an, nu produc nici măcar în valoare de 8.000 de euro, iar în România, procentul acestora este mult peste media Uniunii Europene. Concret, avem un procent de astfel de exploatații de aproape 95% din total, ceea ce, la prima vedere, e de speriat. Mai ales dacă te compari cu Olanda, țara cu cel mai scăzut procent – puțin peste 4. ”Când discutăm despre agricultură, merită să ne amintim că este alcătuită din milioane de ferme mici de familie și mii de ferme mari și nu toate interesele lor sunt la fel. Merită să știți că două treimi dintre ei sunt fermieri mici. Și că situația variază mult de la țară la țară”, este părerea comisarului pentru agricultură. Dar, mai continuă domnul Wojciechowski, asta nu înseamnă neapărat sărăcie, spunând că, în ceea ce îi privește pe cei pe care îi numim fermieri, ”unii dintre ei au un al doilea loc de muncă, alții au un venit mai mare. 8.000 Euro aceasta este „producția standard”. În practică poate fi mai mult. Fermă mică nu întotdeauna = producție mică”.

Și de aici a venit (din nou, declarativ), nevoia de schimbare. Evident că trebuie să îi ajutăm pe micii fermieri să se asocieze în cooperative, astfel încât să producă mai mult, să vândă mai bine și să aibă parte și de facilități fiscale.

Nimic nou până acum, lucrurile astea le știm de mulți ani, iar politicile de până acum nu se arată a fi cele mai potrivite, așa că rezultatele sunt și ele slabe. Și lucrurile încep să fie spuse clar și de la București. De exemplu, Emil Dumitru, secretar de stat în MADR, afirmă că mulți fermieri susțin că nu prea reușesc să ajungă la banii europeni, iar ceea ce s-a întâmplat până acum nu a fost o metodă bună. ” Am dat foarte mulți bani la foarte puțini. Și vă dau un exemplu concludent, ca să se înțeleagă care au fost politicile României după anul 2007. Pe măsura 4.1 de achiziții de utilaje agricole, unde ar fi trebuit să ajungem cu această măsură să-și doteze agricultorii noștri fermele cât mai mult, să-și achiziționeze tractoare și utilaje agricole, să fie foarte competitivi, am avut 1,063 miliarde de euro, am avut un grup țintă inițial de 12.000 de beneficiari și am finanțat doar 1.720 de beneficiari, cu o valoare medie a proiectului de 520 de mii  de euro și cu o intensitate de sprijin de 81% ceea ce înseamnă că, din analizele pe care noi le facem la Ministerul Agriculturii, e clar că am greșit. De ce? Am dat bani foarte mulți la foarte puțini”. Interesant, asta înseamnă puțin peste 14 procente,ceea ce creionează un desen întunecat.

Măcar se va schimba ceva? Poate că da, din moment ce același secretar de stat avansează ipoteze de lucru. ”Noi trebuie să încercăm să echilibrăm modul în care finanțăm agricultura din bugetul european, pentru că este bugetul sigur, (…) sunt nevoile diferite, o fermă mare are nevoie să investească în transformarea materiei prime, ferma mică să se asocieze, să le crească forța de negociere, și la input și la output, practic, trebuie să venim cu niște răspunsuri legate de modul în care este structurată agricultura României. Nu mai putem să mergem în continuare să ne lăudăm cu producții record la materiile prime, pentru că la sfârșitul anului, când ne uităm pe balanța comercială, constatăm că finanțăm industria alimentară a altor state membre”. Bine, să vedem care sunt căile de acțiune ce vor fi stabilite în viitorul Plan Național Strategic, document în elaborare la ora actuală. Ce știm aproape sigur este că, în următorii ani, România ar urma să primească pentru agricultură 20,5 miliarde de euro, adunat Pilonul I cu Pilonul II.

Când te uiți peste grămada asta de bani, pare mare. Numai că, în fața nevoilor reale, este destul de puțin, mai ales că pe partea de dezvoltare rurală știm că alocațiile vor scădea. Poate de aceea cererile de suplimentare sunt tot mai dese, deocamdată fără rezultate concrete, mai ales că nici măcar nu avem un buget general al Uniunii Europene. Să ne uităm doar la vocalul europarlamentar Daniel Buda, care analizează acum ajutorul financiar pe care Bruxelles-ul îl dă agriculturii comunitare după perioada grea (adică secetă plus pandemie). ”Ajutorul de 80 de milioane de euro alocat statelor membre pentru sectorul agricol este unul derizoriu, iar Comisia Europeană trebuie să activeze toate resursele financiare disponibile pentru sprijinirea fermierilor”, susține Daniel Buda. ”Discutăm de bani care sunt alocați statelor membre, motiv pentru care trebuie să le lăsăm această flexibilitate de a utiliza acești bani acolo unde este nevoie. 5000 de euro pentru fermieri sau 50.000 pentru IMM nu sunt sume extraordinar de mari. De ce totuși Comisia Europeană a găsit de cuviință să aloce doar 80 de milioane de euro pentru sectorul agricol în condițiile în care a alocat 3,2 miliarde de euro pentru ceea ce privește sprijinirea altor sectoare din economia UE. Nu încape în discuție sectorul sănătății deoarece acolo am avut nevoie de resurse financiare având în vedere că suntem într-o situație dificilă. Nu înțeleg de ce avem această abordare a Comisiei de a trata agricultura ca pe o Cenușăreasă. 80 de milioane de euro pe care Comisia i-a acordat statelor membre este o chestiune aproape egală cu zero. De aceea, eu cred că trebuie să găsiți resurse financiare suficiente, de a veni cu bani noi pentru ceea ce înseamnă sprijinirea sectorului agricol care nu a fost lovit doar de o pandemie, ci și de o secetă pedologică severă”, cere Daniel Buda.

Este interesant de urmărit ce se va întâmpla, cât de dornici vor fi responsabilii europeni să răspundă la astfel de cereri. Să așteptăm și să vedem; doar că dacă nu este secetă în Germania, de ce să dai bani pentru pagubele produse de secetă în România? Așteptăm…

Autor: Cătălin Lența